Conducerea DSPB refuza sa dezvaluie cati bani a cheltuit pe avocati ca sa-si protejeze sefii

Am scris in doua articole trecute ([Link] si [Link]) ca  Directia de Sanatate Publica Bucuresti (DSPB) a angajat nu mai putin de 8 avocati folosind banii publici ca sa apare in instanta 4 persoane din conducere institutiei care erau implicate in mai multe infractiuni. Curtea de Conturi a Romaniei a refuzat sa studieze problema in profunzime si a dat un raspuns de 5 randuri, in care pretinde ca totul este legal, fara sa dea nici o explicatie. Amanunte gasiti in cele doua articole despre care am vorbit mai sus.

(Atentie, avocatii cu pricina erau angajati sa apare atat institutia cat si pe cei 4 sefi in acelasi timp si chiar in acelasi dosar! Ale cui interse credeti ca aveau prioritate?)

Acum apare intrebarea: cati bani au fost scosi din fondurile publice ca sa fie aparati sefii DSPB in fata instantei? Ei bine, cei din DSPB refuza sa spuna, invocand asa-zisa confidentialitate a contractelor juridice. In opinia lor, ca cetatean nu ai voie sa aflii cat bani au facut praf din buzunarul public ca sa-si protejeze sefii in justitie. Si asta in plina criza, cand se vorbeste despre reduceri de cheltuieli!

Cati bani au fost sifonati cu ajutorul avocatei Buzoianu Daniela si a casei de avocatura Buzatu si asociatii? DSPB a pus lacat pe acesta informatie si nici macar Curtea de Conturi nu indrazneste sa lamureasca problema.

Cine erau cei 4 de la conducerea DSPBului
-         Pana Mariana, consilier juridic superior
-         Buzi Doina, sef serviciu RUNOS
-         Pelin Cristina, director coordinator adjunct (la vremea respectiva)
-         Neacsu Adrian, director executiv  (la vremea respectiva)
Ultimul dintre ei, Adian Neacsu este si politician, fiind in prezent reprezentant pe o filiala teritoriala PNL. A candidat in 2008 si pentru Camera Deputatilor.

 Cine sunt avocatii:
-         Casa de avocatura "Buzoianu Daniela"  2 avocati
-         Casa de avocatura "Buzatu si asociatii" 7 avocati

In decembrie 2009 am solicitat conducerii DSPB, in baza legii cu privire la accesul liber la informatii, o lista a contractelor de asistenta juridica, cu precizarea sumelor cheltuite. Totodata am cerut si copie dupa fiecare contract in parte.

La cererile mele am primit raspunsul intregistrat cu nr. 12161/2009 (a se vedea mai jos), redactat de directorul excutiv (la vremea respectiva) DSPMB, Daniel Popescu.

     Haideti sa vedem cum minte si cum rastalmaceste legea acest individ pe nume Daniel Popescu.

In acest raspuns este mentionata existenta a 5 contracte de asistenta juridica din perioada 2008-2010 (intre timp au devenit 6) si cu numarele lor de inregistrare. Cu toate acestea, in raspuns se refuza in mod ilegal sa dezvaluie sumele cheltuite de institutie cu aceste contracte, sub motiva ca onorariile avocatile sunt “confidentiale” si ca “nu reprezinta informatii de interes public”. Mai mult decat atat, directorul Daniel Popescu invoca in mod incorect art. 34 (1) din Legea 51/1995 potrivit caruia un contract de asistenta juridica “nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului. “ la care mai adauga de la el in plus fata de textul legii:”cu atat mai putin de catre o persoana fizica”. (Oare cum o fi anchetat Curtea de Conturi din moment ce conducerea DSPB pretindea ca nu pot fi controlati "de nici un organ al statului" ? ) .

Altfel spus, conducerea DSPMB, prin interpretarea fatezista al legilor existente, isi rezerva dreptul de a cheltui in secret sume oricat de mari din bugetul institutiei, fara sa le dezvaluie si fara sa admita o verificare din partea altcuiva in acesta privinta.

Raspunsul DSPMB nu face decat sa confirme ca persoanele din conducerea institutiei au tot interesul sa-si ascunda aumite aspecte legate de cum sunt folositi banii publici in rezolvarea intereselor personale.

In primul rand, asa si cum reiese din legea 544/2001 privind accesul liber la informatii in art. 2 lit. b) “prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice”. Din aceata perspectiva, orice cheltuieli facute de o institutie publica precum si contractele aferente sunt documente de interes public si trebuie sa fie comunicate la cerere. Exceptiile accesului liber la documente, cum ar fi in cazul informatiile clasificate sau cele cu privire la date personale, sunt prevazute la art. 12 din aceeasi lege. Iar daca informatia solicitata nu se incadreaza in capitolul de exceptii insemna ca poate fi facuta publica.

Dupa cum se poate observa, conducerea DSPMB nu invoca in raspunsul sau nici un fel de exceptie prevazuta de articolul aratat mai sus, ci se multumeste doar sa pretinda asa-zisa confidentialitate.

In realiatate exista o multime de institutii publice care au dezvaluit la cerere sumele cheltuite din banii publici pe contracte de asistenta juridica. Mai mult, respectivele cheltuieli au fost publicate chiar si in diverse articole din presa (de multe ori in scop critic, in care se prezentau sume imense de bani publici incasate de anumite case de avocatura).

Avand in vedere ca orice lege se aplica in mod uniform, nu se poate pretinde ca unele institutii de stat au voie sa dezvaluie cheltuielile juridice  iar altele pot sa pastreze informatiile secrete.

In al doilea rand, invocarea art. 34 (1) din Legea 51/1995 de catre DSPMB in argumentatia facuta este lipsita de orice sens. Precizarea ca orice contract juridic nu poate fi stanjenit sau controlat de o alta institutie are un alt inteles: termenul de control se refara la actiune de imixtiune sau de interventie activa in derularea contractului. Nicidecum cuvantul “control” nu este echivalent cu “verificare” sau “solicitare informatii”, actiuni care in mod evident nu pot stanjeni sau influenta in vre-un fel contractul, in afara de cazul in care este vorba de un act ilegal.

Asadar, refuzul DSPMB de a prezenta datele solicitate este neintemeiat din punct de vedere juridic si nu reperzinta decat o tentativa penibila de a ascunde niste fapte cu potential penal facute de conducerea institutiei. Prin conducere nu facem referire in mod expres la toti membrii, ci la cei patru – Necsu Adrian, Buzi Doina, Pana Mariana si Pelin Cristina. Din pacate, si actualul director executiv Daniel Popescu pare sa acorde un sprijin imens grupului infractionar mentionat anterior.